Trenul vieții

Pe Manuel trenul l-a luat din halta Pucuzo, aflată undeva spre mijlocul globului terestru, nu departe de o sursă de apă. Şi trenul trebuie din când în când adăpat, dar şi pentru valuri este necesară foarte multă apă… Da, uneori debarci în locuri de odihnă, însă nimic nu e static. Este o mişcare, o forfotă stranie pretutindeni. Iar distribuţia apei… şi gheaţa, şi lipsa lor, şi circulaţia apei, canalele acestea… instalaţiile… E! Totul are un rost şi acesta e discret, tainic pentru ignoranţi. În Pucuzo nu opresc trenuri de elită, doar hârburile de generaţie bătrână, cu felinare înăuntru şi latrina mirositoare, iar pe holuri întâlneşti tot felul de dobitoace pe care oamenii le lasă în voie să caute hrană. Mr! Au urcat şi pume, dar se pare că au fost izolate în zone sălbatice. Adesea le auzi că url...